Regimul Disociat de Slabit – CLASIFICAREA ALIMENTELOR

Cred ca acest capitol este singurul putin mai complicat de citit si mai dificil de asimilat, din cauza caracterului sau tehnic, lucru pentru care veti avea bunavointa sa ma iertati. Restul cartii va putea fi citit, daca vreti, ca un roman.

De-a lungul intregii expuneri, voi mentiona diverse categorii de alimente. Se cuvine sa stiti despre ce este vorba, altfel intelegerea globala a metodei risca sa va scape.

Am incercat sa reduc capitolul de fata la cea mai simpla expresie a sa. Prin aceasta, inteleg ca nu contine decat esentialul a ceea ce trebuie sa stiti.

Daca, totusi, veti incepe sa cascati si veti adormi dupa al zecelea rand, treceti repede la rezumatul capitolului. Dar inainte de a aborda metoda propriu-zisa, va trebui neaparat sa va intoarceti la el, altfel asimilarea acesteia poate fi compromisa.

Alimentele sunt substante comestibile care contin un anumit numar de elemente organice, ca: proteinele, lipidele, glucidele, precum si saruri minerale si vitamine. Totodata, ele sunt compuse si din apa si materii nedigerabile, ca fibrele.

A. PROTEINELE (sau PROTIDELE)

Acestea sunt celulele organice ale materiei vii, adica ale muschilor, organelor, ficatului, creierului, oaselor etc. Sunt formate din cei mai simpli componenti, numiti aminoacizi. Unii dintre acestia sunt fabricati de catre organism. Majoritatea celorlalti aminoacizi provin insa dintr-un aport exterior, realizat prin intermediul alimentatiei, in care proteinele pot avea o dubla origine:

  • origine animala: cantitati mari se gasesc in carne, peste, branza, oua, lapte;
  • origine vegetala: in soia, migdale, alune, cereale integrale si in unele leguminoase.

Idealul este de a consuma atat proteine de origine vegetala, cat si proteine de origine animala.

Proteinele sunt indispensabile pentru organism:

  • pentru constructia structurilor celulare,
  • ca eventuala sursa de energie, dupa transformarea in glucoza (ciclul KREBS),
  • pentru producerea anumitor hormoni si neuromediatori ,
  • pentru constituirea acizilor nucleici (necesari reproducerii). Un regim alimentar cu deficit de proteine poate avea grave , c onsecinte asupra organismului: topirea muschilor, ofilirea pielii etc.

Ratia zilnica de proteine trebuie sa fie de circa 60 grame la copil, si 90 de grame la adolescent.

La adult, ea trebuie sa reprezinte un gram pe kilogramul de greutate, cu un minimum de 55 de grame pe zi la femeie, si 70 de grame pe zi la barbat.

Altfel spus, consumul de proteine, pentru un adult, trebuie sa reprezinte cel putin 15% din aportul energetic zilnic. Daca insa consumul de proteine este, intr-adevar, prea mare, iar activitatea fizica este insuficienta, reziduurile proteice vor persista in organism si se vor transforma in acid uric, substanta responsabila pentru imbolnavirile de guta.

Cu exceptia oului, proteinele animale sau vegetale nu aduc cantitatea echilibrata de aminoacizi necesari organismului.

Absenta unui aminoacid poate constitui “factorul limitativ” care sa stanjeneasca asimilarea altor aminoacizi. De aceea, alimentatia trebuie sa asocieze proteinele de origine animala cu cele de origine vegetala.

O alimentatie bazata numai pe proteine vegetale (vegetarianism) ar fi dezechilibrata, ar fi lipsita, in special, de cisteina, ceea, ce ar provoca tulburari ale cornoaselor (unghii, par).

In schimb, un regim vegetarian, care include oua si lactate poate fi echilibrat.

B. GLUCIDELE (sau HIDRATII DE CARBON)

Glucidele sunt molecule compuse din carbon, oxigen si hidrogen.

Glicemia

Glucoza este principalul “carburant” al organismului. Ea este stocata, ca rezerva, sub forma de glucogen, in muschi si ficat.

Glicemia reprezinta procentul de glucoza din sange. Pe nemancate, are de obicei valoarea de un gram de glucoza la litrul de sange.

Cand se absoarbe – pe nemancate – o glucida (paine, miere, fainoase, cereale, dulciuri etc.), se observa o variatie a procentului de glucoza din sange, dupa cum urmeaza:

  • intr-un prim timp, glicemia creste (mai mult sau mai putin, in functie de natura glucidei),
  • intr-un al doilea timp (dupa secretarea insulinei, de catre pancreas), glicemia scade, iar glucoza patrunde, astfel, in celule,
  • intr-un al treilea timp, glicemia revine la normal ( vezi schema de mai jos ).

Multa vreme, glucidele au fost incadrate in doua categorii bine diferentiate, in functie de capacitatea lor de a fi asimilate de catre organism: zaharuri rapide pe de o parte, si zaharuri lente, de cealalta.

La rubrica zaharuri rapide , figurau zaharurile simple si zaharurile duble, ca: glucoza si zaharoza, care se gasesc in zaharul rafinat (din trestie de zahar sau din sfecla), miere si fructe.

Denumirea de “zaharuri rapide” se baza pe credinta conform careia – avand in vedere simplitatea moleculei de hidrat de carbon – asimilarea lor de catre organism se facea rapid, la putin timp dupa ingerare.

In schimb, se incadrau in categoria zaharurilor lente toate glucidele a caror molecula complexa trebuia sa faca obiectul unei transformari chimice in zaharuri simple (glucoza) in cursul procesului de digestie, asa cum este, in special, cazul amidonului din fainoase, care elibereaza glucoza in organisme, in mod lent si progresiv .

Aceasta clasificare este complet depasita, in prezent, deoarece ; corespunde unei credinte eronate.

Experimente recente dovedesc, efectiv, ca molecula de hidrat de carbon nu conditioneaza prin complexitate rapiditatea cu care glucoza este eliberata si asimilata de catre organism.

Se constata ca varful glicemic al tuturor glucidelor (adica absorbtia lor maxima), luat in mod izolat, pe nemancate, survine in acelasi interval de timp (dupa circa o jumatate de ora de la ingerare).

Astfel ca, in loc sa vorbim de viteza de asimilare, este mai adecvat sa studiem glucidele in functie de cresterea glicemiei pe care o induc, adica in functie de cantitatea de glucoza produsa.

Este admis, prin urmare, de catre toti oamenii de stiinta (vezi bibliografia) ca, de acum, clasificarea glucidelor trebuie sa se faca in functie de puterea lor glicemica, definita prin conceptul de indice glicemic .

Zaharuri simple (glucoza si fructoza din fructe si miere)

Zaharuri complexe (cereale, faina, cartofi, legume uscate)

Zaharuri duble (zahar alb, maltoza din bere, lactoza din lapte)

Indicele glicemic

Puterea glicemica a fiecarei glucide este definita prin indicele glicemic, care a fost adoptat in anul 1976. El corespunde suprafetei triunghiului de pe curba hiperglicemiei induse de catre glucida ingerat a .

Se d a arbitrar glucozei indicele 100, care reprezint a suprafata triunghiului de pe curba hiperglicemiei corespunzatoare. Indicele glicemic al altor glucide este, astfel, calculat dup a urmatoarea formula:

Indicele glicemic este cu atat mai ridicat, cu cat hiperglicemia indus a de glucida testat a este mai mare.

Sa remarcam ca prelucrarea industriala a glucidelor mareste indicele glicemic al acestora (corn-flakes = 85, porumb = 70, fulgi de cartofi instant = 95, cartofi fierti = 70).

Se stie, de asemenea, ca nu numai cantitatea, ci si calitatea partii fibroase a glucidei î i da acesteia un indice mic sau mare (paine foarte alba – franzela = 95; p â ine alba – bagheta = 70; p â ine integrala = 50; paine graham = 35; orez alb = 70; orez neprelucrat = 50).

INDICE GLICEMIC RIDICAT INDICE GLICEMIC SCAZUT
Maltoza 110 Fulgi de ovaz 50
Glucoza 100 Cereale cu tarate 50
Paine foarte alba 95 Orez complet 50
Fulgi de cartofi instant 95 Paine de grau integrala 50
Miere, dulceata 90 Paste din faina – cernuta 45
Corn flakes 85 Paine de secara completa 40
Morcov 85 Mazare verde 40
Zaharoza (zahar alb) 75 Fasole alba 40
Paine alba 70 Paine integrala 35
Orez alb 70 Lactate 35
Cartofi 70 Fructe proaspete 35
Porumb 70 Linte 30
Sfecla 70 Naut 30
Biscuiti 70 Fasole uscata 25
Paste (faina alba) 65 Ciocolata amaruie 22
Banane 60 Fructoza 20
Stafide 60 Arahide 15
Legume verzi < 15

Din dorinta de a simplifica, propun ca glucidele sa fie clasificate in doua categorii: “glucide bune” (cu indice glicemic scazut) si “glucide rele” (cu indice glicemic ridicat), deoarece aceasta distinctie va va permite sa descoperiti, printre altele, in capitolele urmatoare, cauzele excedentului dumneavoastra ponderal.

Glucidele rele

Acestea sunt glucidele a caror asimilare provoaca o crestere mare a glucozei din sange (hiperglicemie).

Este cazul zaharului de masa, sub toate formele sale (pur sau combinat cu alte alimente, ca prajiturile), dar este si cazul tuturor glucidelor rafinate industrial, ca faina alba si orezul alb, sau al alcoolului (in special alcoolul distilat), precum si al cartofului si al porumbului.

Glucidele bune

Contrar celor prezentate mai sus, acestea sunt glucidele a caror asimilare de catre organism este slaba si provoaca, prin urmare, o crestere redusa a glucozei din sange.

Este cazul cerealelor brute (faina cu tarate), al orezului integral si al unor fainoase ca lintea si bobul, dar mai ales cazul majoritatii fructelor si al tuturor legumelor, pe care le includem si in categoria fibrelor alimentare (praz, nap, salata, fasole verde) si care contin, toate, o cantitate redusa de glucide.

C. LIPIDELE (sau GRASIMILE)

Acestea sunt molecule complexe, numite – in mod obisnuit – corpi grasi.

In functie de originea lor, se deosebesc doua mari categorii de lipide:

  • lipidele de origine animala sunt lipidele pe care le contin carnea, pestele, untul, branza, smantana proaspata etc.;
  • lipidele de origine vegetala sunt lipidele din uleiul de arahide, margarina etc.

Se pot clasifica lipidele si in doua categorii de acizi grasi:

  • acizii grasi saturati, care se gasesc in carne, mezeluri, oua si lactate (lapte, unt, smantana, branza);
  • acizii grasi mono-nesaturati sau poli-nesaturati; acestea sunt grasimile care raman lichide la temperatura ambientala (uleiul de floarea-soarelui, de rapita si masline), desi unele pot fi solidificate prin hidrogenare (fabricarea margarinei). Totodata, in aceasta categorie trebuie incluse toate grasimile de peste.

Lipidele sunt necesare in alimentatie. Pe langa aceasta ele contin numeroase vitamine (A, D, E, K) si acizi grasi esentiali (acidul linoleic si acidul linolenic) si servesc la elaborarea unor hormoni.

Numai grasimile presate la rece – obtinute din prima presare – garanteaza continutul de acizi grasi esentiali.

Asimilarea grasimilor este perturbata cand acestea sunt amestecate cu glucidele rele, ceea ce are drept consecinta o importanta stocare de energie, sub forma grasimilor de rezerva.

In general, mancam prea multe grasimi. Prajelile, gogosile, sosurile inutile si preparatele cu grasime ne-au invadat alimentatia, cand, de fapt, putem prepara foarte bine mancarurile cu mult mai putine grasimi, dar la fel de delicioase, fara a abuza de acestea din urma.

Anumite lipide sunt responsabile pentru excesul de colesterol, dar – in realitate – exista doua tipuri de colesterol: cel “bun” si cel “rau”, obiectivul nostru fiind mentinerea colesterolului total la cel mai scazut nivel posibil, prin reunirea tuturor conditiilor pentru ca procentul de colesterol bun sa fie cel mai mare .

Trebuie sa stim ca nu toate lipidele favorizeaza cresterea colesterolului “rau”. Dimpotriva, sunt unele care au tendinta de a-l face sa scada simtitor.

De fapt, pentru a fi obiectivi, grasimile trebuie impartite in trei categorii:

1. grasimile care maresc colesterolul

Acestea sunt grasimile saturate care se regasesc in carne, mezeluri, unt, branza, untura, lactate;

2. grasimile care nu au decat o mica influenta asupra colesterolului

Acestea sunt continute de crustacee, oua, carnea de pasare – (fara piele);

3. grasimile care scad colesterolul

Acestea sunt uleiurile vegetale: masline, rapita, floarea-soarelui, porumb etc. Cat despre peste, grasimea acestuia nu intervine cu adevarat in metabolismul colesterolului, ci constituie un mod de prevenire a bolilor cardiovasculare, facand sa scada trigliceridele si impiedicand trombozele. Prin urmare, trebuie sa mancam peste gras (somon, ton, scrumbie, hering, sardina).

Metoda de slabire pe care o propun se bazeaza, in parte, pe alegerea facuta intre glucidele “bune” si cele “rele”. De asemenea, trebuie sa alegeti intre grasimile “bune” si cele “rele”, daca aveti un colesterol cu tendinta de crestere sau daca doriti sa fiti asigurati impotriva riscului bolilor cardio-vasculare .

D. FIBRELE ALIMENTARE

Acestea sunt substantele continute in special de legume, leguminoase, fructe si cereale in stare bruta.

Desi ele nu au nici o valoare energetica a priori, fibrele alimentare joaca un rol extrem de important in digestie, in special datorita celulozei, ligninei, pectinei si a mucilagiilor pe care le contin. Ele asigura un bun tranzit intestinal, iar absenta lor sta la originea majoritatii cazurilor de constipatie. Fibrele fiind, totodata, foarte bogate in vitamine, oligoelemente si in saruri minerale, insuficienta lor poate duce la grave carente.

Ele impiedica absorbtia, pe cale digestiva, a lipidelor, diminuand astfel riscul de ateroscleroza.

Pe de alta parte, fibrele au avantajul de a limita efectele toxice ale anumitor substante chimice, cum sunt aditivii si colorantii. Dupa opinia unor medici gastro-energologi, anumite fibre ar avea capacitatea de a proteja colonul impotriva a numeroase riscuri si, mai ales, impotriva cancerelor digestive.

In ultimii ani, cresterea nivelului de viata din tarile industrializate a avut ca urmare scaderea consumului de fibre.

Francezii consuma, actualmente, sub 20 de grame de fibre pe zi, in vreme ce aportul zilnic necesar ar fi de 40 de grame.

In 1925, consumul de legume uscate (deosebit de bogate in fibre) era de 7,3 kg anual, pe cap de locuitor. Astazi nu mai este decat de 1,3 kg .

Baza hranei italienilor a fost data intotdeauna de paste fainoase. Dar acum 30 de ani esentialul hranei lor era inca alcatuit din legume (bogate in fibre) si paste facute din faina integrala, adica faina bruta, care continea fibrele de celuloza din grau.

Astazi, o data cu cresterea nivelului de viata, carnea a inlocuit in cea mai mare masura legumele, iar pastele sunt fabricate cu faina alba, cernuta, adica faina din care au fost eliminate fibrele. In acest mod explica autoritatile medicale din Italia nu numai frecventa mai mare a obezitatii, ci, in special, proliferarea alarmanta a cancerelor digestive.

Neuromediator, adică substanţă chimică eliberată de celulele nervoase, sub influenţa unei excitaţii şi care produce un efect biologic adaptat (n.a.)

Un capitol întreg este consacrat hipecolesterolului ca şi influenţei sale asupra riscurilor cardio-vasculare. Vă recomandăm să-l citiţi cu atenţie, pentru a fi siguri că alegerea alimentelor pe baza acestei metode va fi cea adecvată. (n.a.)

Oligoelemente – adică metale sau metaloizi aflate în cantităţi infinitezimale în corpul uman şi care sunt necesare pentru anumite reacţii chimice din organism, îndeplinind un rol de catalizator. (n.a.)

Vezi publicaţiile Profesorului Giacosa, Şeful Serviciului de Nutriţie din Centrul Naţional de Cercetare a Cancerului, Genova. (n.a.)

Originally posted 2010-06-18 17:14:47. Republished by Blog Post Promoter

4 Responses to Regimul Disociat de Slabit – CLASIFICAREA ALIMENTELOR

  1. mirela says:

    as dori si eu acest regim.

  2. a1rina says:

    buna fetelor,

    sper sa va fie de folos informatia, am vazut la TV ca [ca tot veni vorba de diete disociate] in data de 5 mai va veni la bucuresti Montignac, sa vb despre dieta lui. participarea la conferinta costa 10 ron bani din care priesti ultima lui carte.

    Eu m-am inscris la conferinta. Mai vrea cineva sa vina?

    toate cele bune

  3. nataly says:

    doresc si eu un regim alimentar dar sa fie cu succes

  4. fusika says:

    buna, eu am cartea lui insa m-as bucura foarte tare daca as putea sa o am si in format electronic.
    daca o ai , poti te rog sa mi-o trimiti si mie?
    multumesc anticipat

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>